“Care este cea mai frumoasa amintire gastronomica pe care o aveti?”

In psihoterapie, poti afla foarte multe despre un om punandu-i doar o singura intrebare. In general, in practica mea apelez la astfel de strategii si deseori, printr-un simplu raspuns aflu o lume.
Intrebarile pot fi banale, de genul „Ce-ti place cel mai mult sa faci?” sau „Cand ai fost fericit ultima data?” sau mai complicate, de exemplu „In afara de parinti, care este persoana careia-i datorezi cel mai mult?”

        De la un timp, am renuntat la intrebari ravasitoare si incuietoare; am devenit „spontana” , ceva in genul lui Mozak. Provoc omul, iar el se dezvaluie mai mult lui insusi (de altfel, asta este si scopul meu!), revelandu-si trairi nebanuite.
Un exemplu recent: „Care este cea mai frumoasa amintire gastronomica pe care o aveti?” Intrebare electica si selectiva care presupune un raspuns deloc ambiguu. Surprinsa, am ascultat un intreg eseu despre emotii si senzatii, placeri si fericiri.

       In ultimul timp, am fost preocupata de nutritie in sens medical si psihologic, studiind si citind am ajuns sa-mi conturez o adevarata idée despre relatia omului modern cu mancarea.
Daca tot exista o filosofie a spiritului, de ce n-ar exista si o filosofie a corpului la care adera si placerea de a manca? Prin hrana, trupul este chemat la existenta.

         Alimentatia a devenit o problema de cultura. Si, bineinteles, adepti si detractori s-au gasit imediat. Unii sustin, altii demoleaza, unii devin melancolici, altii cunoscatori peste noapte, cert e ca problema aceasta nu a lasat pe nimeni indiferent. 

        Gastronomia, ridicata la rang de stiinta, a stiut sa provoace in primul rand la discutii, dar si la impartiti in tabere, fiecare cu eseul lui argumentat.

        Primii sunt reactionarii, adica cei vechi. Nostalgici dupa trecut, deplang timpurile in care traim, timp in care tineretul se hraneste numai cu fast-food.
Nimic nu se compara cu ce se manca odinioara: produse proaspete, preparate sanatoase, priceperi ancestrale. Bineinteles ca se face o confuzie…se confunda dorul de copilarie cu bucatele pregatite pe-atunci.
Tot ce are legatura cu modernitatea in bucatarie pare decadent: nimic nu mai e natural, sanatos, mancam artificial, spiritul vremii imprecis si neclar s-a insinuat in mancare. Combinatiile sofisticate sunt mofturi si snobisme, detestabile in esenta… toate acestea strica tineretul…pe timpuri se manca bine cu bani putini…mancarea avea alt gust si lumea era altfel.

          Urmatoarea categorie – progresistii, modernii, iubitorii de senzatii tari la capitolul gust. Mai prozaic spus, ii putem numi si gurmanzi. Desi, sunt mai mult decat atat! Au imaginatie, sunt iubitori de indrazneala si noutate.

           Avand in vedere ca virtutea omului dintotdeauna este sa complice totul, acestia gatesc, creeaza si inventeaza. Ei vorbesc de adevaruri experimentale. Pentru ei conteaza Placerea si Gustul.

           Combinatiile extravagante sunt pe gustul lor si sunt gata sa plateasca regeste pentru ele. Omleta cu dulceata de afine reprezinta, de exemplu, o delicatesa de zile mari.
Ei sunt cosmopolitii. Opteaza pentru o bucatarie rafinata care antreneaza simturile si te face sa te simti viu. Nu sunt foarte sigura, dar parca descrierea se potriveste celor cu dare de mana, care fac banul sa circule.
Urmeaza gastrosofii. Acestia sunt filosofii cu diploma de gastronomie. Emana idei, vorbesc in concepte, elaboreaza teorii. Parerea lor este ca in gastronomie trebuie sa ai incredere in impresiile personale. 

          Gastrosofii coboara-n metafizica, se gandesc ce se intampla in farfurie, construiesc un sens al artei culinare si cauta mesajul. Vorbesc despre esenta universalului si particularului transpusa intr-o forma singulara. In discursul lor, amintesc de sentimente primitive si senzatii transcedente, de o decodare si o ordonare a simturilor referitoare la emotia culuinara. Cunoastere prin intermediul abisal al gustului. Teoretizeaza. Supun atentiei idea de prea mult trup, prea putin suflet.

         Iubitorii de BIO sunt cei mai vizibili. Declama, sunt efervescenti si vor sa te convinga. De cele mai multe ori, reusesc. In plus, este chic sa te intereseze soarta semenilor, soarta planetei, soarta lumii in general, iar daca te declari si putin verde devii mai interesant. 

         Gastronomia e o arta a timpului si a stapanirii asupra lui. Fiecare intelege aceasta arta in felul lui: unii se indoapa, altii savureaza. Pentru unii, cina in familie a devenit un cult, altii mananca uitandu-se pe laptop sau la televizor.
Oricum, gastronomia ofera multe placeri: placerea de a vorbi despre bucataria fina, placerea de a gati pentru prieteni, placerea de a inventa, placerea de a gusta sau a degusta, chiar de a comenta. Intr-un articol viitor, voi scrie despre gastronomia conjugala sau cum sa-ti incanti sotul cu delicatese culinare.
Estetica a gustului si metafizica a timpului, gastronomia beneficiaza de onoarea de a figura printre artele frumoase. Pentru unii vulgara, pentru ca priveste simturile mai putin intelectuale, pentru altii de neluat in seama, pentru ca ei se hranesc cu idei si reflectii, arta culinara a fost imortalizata in tablouri célèbre, a devenit subiect de meditatii in scrieri filosofice, s-au scris sonate pe tema ei, s-au construit monumente, s-au pus in scena piese de teatru cu subiect gastronomic. Ce mai, n-a lasat pe nimeni indiferent! Maestri si amatori, inventatori si imitatori, creatori si epigone, multi au fost fascinati de domeniu si multi au creat opera evanescente pe tema aceasta.
Arta ca toate celelalte arte, gastronomia se inrudeste cu picture prin culori si nuante, cu arhitectura prin aranjamente si estetica, cu sculptura prin creatie si prezentare.
In gastronomie, ca si-n celelalte arte, nu se poate trisa.


          Psiholog ADRIANA SAVU