Feminismul – de la stridenta la eficienta

LA INCEPUT…
Privilegiul de a fi primul conceput i-a revenit lui Adam. Asa a decis Creatorul. Vazandu-i, insa, tristetea cu care admira merele din Rai, Creatorul a decis s-o contureze pe Eva din coasta lui.
De-atunci, nimeni n-a mai avut odihna…
Au urmat secole, s-au schimbat generatii si perechea Adam si Eva a populat lumea cu fiinte dupa chipul si asemanarea lor. Probabil ca rolurile erau bine definite, din moment ce nu exista studii care sa ateste nemultumirea vreunuia dintre ei. Nimanui nu i-a trecut prin cap ideea superioritatii asupra celuilalt.
Intre timp, barbatii s-au desteptat. Avand de partea lor incuviintarea Bisericii, au dorit supunere totala din partea femeii si au obtinut-o. Nici n-a fost prea greu! Femeia, in marinimia ei, a plecat capul, a stat cu un pas mai in spate si s-a pus pe facut si crescut copii. In acest timp, barbatul, dornic de explorari, a plecat la lupta, la vanatoare, dar si la dragute. Barbatul pesterii cam asta facea: manca, vana, zbiera, se lupta si mai si chinuia femeia cu o activitate in urma careia ea nastea copii. Inclin sa cred ca inca de-atunci a inceput, tacit, razboiul intre sexe.
Atunci nu exista feminisn, ci doar barbarism!

ACUM CEVA VREME…
Pentru sexul gingas, lucrurile nu erau atat de roz. In urma cu aproape 100 de ani, femeia moderna era supusa, umila si ascultatoare. Numeroase personalitati ale vremii sustineau public inferioritatea femeii, in mod direct. Chiar si indirect se demonstra slabiciunea acesteia. In enciclopedii sau in lucrari de arta, capul femeii era mai mic comparativ cu al barbatului.
Principalul scop al femeii fiind casatoria, bunicile noastre lasau barbatul sa aiba ultimul cuvant, se chinuiau sa fie cochete strangandu-si trupul in corset, aveau inclinatii spre iubire si romantism, aveau talente artistice si aptitudini de mama devotata.
Dar si atunci se luptau sa-si faca loc prin jungla de prejudecati a barbatilor, nedorind mare lucru, ci dreptul la educatie, vot si loc de munca.
Barbatul n-a fost de acord, el a considerat intotdeauna ca merita suprematia contextului, femeia a simtit intotdeauna ca merita mai mult.

ACUM, IN ZILELE NOASTRE…
Intr-un tarziu, femeia si-a dat seama ca are dreptul sa aiba drepturi. Profund nemultumita ca valorile masculine guverneaza lumea, a ridicat capul, dar si degetul, nedorind neaparat sa promoveze valorile feminine, ci mai mult sa le confiste pe cele masculine.
Asa ca femeia zilelor noastre se imbraca mai mult in pantaloni, sofeaza fara frica, conduce multinationale, dupa master face si-un MBA ca o duce capul, se inscrie in politica, daca se enerveaza candideaza si la presedintie, isi face auzita vocea…ce mai, iese triumfatoare din anonimat! Chiar daca acasa, fara s-o vada nimeni, plange la un film de dragoste, neaparat clasic. Dar astea sunt exceptii!
Astazi, femeia e pe cale sa devina ea insasi. Si din ce in ce mai puternica. Lumea in care traiesc pare dominata de forta energiei feminine. Femeile sunt mai multe, mai longevive, mai hotarate. Preiau functii de top, merg singure in vacante, au grija de imaginea lor, castiga la fel ca barbatii, aleg pe cine sa iubeasca, isi asuma cu responsabilitate roluri de sotii, mame, iubite, sefe, cand vor ele par de neinfrant! Mai nou, observ trendul de a-si pastra numele de fata dupa casatorie, alaturi de al lui, desigur…
In sfarsit, li s-a recunoscut dreptul de-a avea un cap egal in dimensiuni cu al barbatului!

CE ZIC EI IN ACEST TIMP…
Nu le convine, dar n-au ce face. Se considera in continuare stapani si rad in barba de „feministele astea” care „si-au uitat vocatia”. Stiu ca fara ei nu se poate, expresia „stalpul casei” nu s-a demonetizat, femeia nu poate sa procreeze singura, asa ca…In plus, ei nu plang la filme, dar stiu sa ridice pumnul, se lupta cu taurii in arena, dar au atacuri de panica mai rau ca noi, trag de fiare o jumatate de zi, dar se vaita de o simpla zgarietura de zici ca nasc!

TOTUSI…CE-A PIERDUT FEMEIA ALEGAND SA FIE „BARBATA”?
A pierdut la capitolul iubire si asta e cel mai trist. Imi vine acum in minte personajul Ally Mc Beal, din serialul omonim. Subtire, frumusica, haioasa, desteapta, avocata, Ally isi cauta cu ardoare sufletul-pereche printre colegii de birou sau barou, desi uneori inspira mila. Isi expune trairile in public, sufera, munceste si doreste cu aceeasi intensitate. Si cate-or mai fi ca ea!
Feminismul a propus un set de valori, actiuni si miscari fabricate in laboratorul gandirii, s-a vrut a fi o miscare de avangarda, dar mi-e teama ca a fost prost inteles, iar emanciparea femeilor s-a intors tot impotriva lor. Plin de toane, postmodernismul feminin a sifonat rau de tot romantismul si asta nu ne e pe plac.

CE SPUN SPECIALISTII?
Daniela Roventa-Frumusani – coautoare a cartii Femei, cuvinte si imagini – crede ca „femeia este astazi o persoana implinita care nu mai traieste prin procura. Ea nu se masculinizeaza daca intra in sfera publica, in domeniul managementului financiar si ia decizii. Intre „a fi” si „a vrea”, femeia incepe sa opteze pentru ambele.

CE CRED EU?
Eu, una, nu ma pot invata cu egalitatea asta atat de ravnita si de trambitata. Niciodata femeile si barbatii nu vor fi la fel. Si nici nu e de dorit. Militantismul feministelor a dus la o pierdere a feminitatii. Oricum, barbatii nu au de ce sa se teama: feministe full-time nu sunt prea multe. De vorbit e usor, mai greu e sa faci ceva concret! Eu nu cred in superioritatea vreunui sex. Fiecare are locul sau: in viata, in lume, in istorie. Nu cred nici acum in razboiul sexelor, dar cred ca relatiile dintre barbat si femeie sunt intr-un impas. Dar poate vom rezolva si acest lucru, multe a rezolvat omenirea de-a lungul timpului! In plus, nu mai nevoie ca cineva sa-si „arate” muschii. Poate doar estetic. Inainte da, era nevoie, caci razboaiele se duceau cu muschi, acum se duc cu mintea. In ce priveste femeia, trebuie sa recunoastem ca vocatia de Penelopa a apus demult! Daca Dumnezeu a lasat barbat si femeie, atunci sa fie aceste roluri jucate pana la capat, fara frustrari si aroganta. Ce frumos spunea Parintele Staniloaie…”femeia e maica si matca vietii.”
N-am nimic cu feminismul, dar sa nu se transforme in fanatism!

PE DE ALTA PARTE…
Fay Weldon este de parere ca astazi Evele sunt prozaice, nu mai fac apel la arta feminitatii, au devenit niste gratii fara gratie. „Generatia noastra se indragostea mai tot timpul. Noi sacrificam totul pentru iubire. Astazi femeile sunt mult prea practice si pretentioase. In vanatoarea lor pentru cel mai inalt post in companie, uita ca sunt programate sa simta altfel. Se stie ca femeile s-au plans intotdeauna de barbatii care fug de responsabilitatea unei relatii. Iar acum ele fac acelasi lucru. Pana la urma si-au atins scopul – acela de a se transforma in barbati.”

IN LOC DE INCHEIERE…
Pana la urma, femeia a obtinut ceea ce a pretins: independenta, recunoastere, dreptul la curaj, propriul loc intr-o lume a barbatilor. A devenit ce si-a dorit: super-femeie! Misterul feminin s-a cam prafuit si oricum nu mai are niciun haz.
Goana dupa succes si putere e specifica barbatilor, dar vad ca nici fameile nu se lasa mai prejos. Cocotate pe treptele emanciparii, vor totul sau nimic! Si de-aici nefericirea. In caz ca da la o parte ambitiile personale si egoismul, femeia redevine ceea ce este de fapt: sufletul barbatului, lumina care il calauzeste. (Cervantes)

UN MESAJ DIN PARTEA MEA…
Fiti frumoase, aveti grija de voi, iubiti, cultivati-va, fiti puternice cand trebuie si neajutorate cand e cazul, fiti feminine, tandre si sensibile, mai si taceti din cand in cand, acceptati ca fara ei nu se poate, zambiti si veti stapani lumea!

Oricum, lumea e plina de femei extraordinare!

*Autor: GINA BIANU – psiholog clinician, coach, formator